Primul meu blog si prima mea postare!

Nu am nici cea mai mica ideea cum sa formulez si eu aici un post pe blog. Nu mi-am facut un blog doar pentru a fi in rand cu lumea sau pentru a incerca sa par un tip interesant care are lucruri bune de zis , m-am gandit doar sa incerc metoda asta sa-mi spun si eu cateodata ''of-urile''.Cred ca ce m-a impins cel mai mult sa fac lucrul asta e oarecum lipsa unui prieten/a cu care sa am discutii mai apropiate sau sa am cui cere o parere despre ceva.Recent am implinit 21 de ani si cred ca o sa incerc sa vorbesc despre asta pentru inceput, mai ales ca intrebarea multor persoane a fost :''Cum te simti la 21 de ani?''. Mda...cu totii stim ca e o varsta frumoasa , o varsta a studentiei si a chefurilor continuie , doar ca eu am prostul obicei sa vad mereu partea proasta a lucrurilor. Pentru mine implinirea a 21 de ani a venit cu un oarecare soc, din ce in ce mai des am senzatia ca am ajuns la o varsta in care trebuie sa-mi fac o lista cu niste responsabilitati oarecum mari si mereu cand iau o decizie gandesc putin in viitor.O influenta mare cred ca o are si facultatea , unde toti profesorii deja te percep ca pe un om in toata firea si oarecum asa si este, sunt in anul 2 si asta inseamna ca mai am inca alti 2 ani si termin facultatea , ce naiba o sa fac atunci? deja vine timpul cand iti trebuie un job si sa te gandesti naibii ce o sa faci mai departe, ma rog mai este si optiunea sa fac un master care ar mai prelungi un pic viata de student , dar tot nu ar mai fi la fel pentru ca nu poti sta cu mana in fund si trebuie sa iti gasesti si ceva de lucru in timp ce faci masterul.Cred ca sunt destul de speriat de gandul asta si cateodata ma face sa o iau razna un pic , nu stiu exact ce ar trebui sa fac , sa iau foarte in serios varsta pe care o am si sa ma gandesc si pentru ziua de maine ce o sa fie sau sa incerc sa mai raman cu un comportament adolescentin?Eu cred ca cel mai bine e sa le combin pe amandoua, dar cateodata cand incerc asta simt ca nu-mi gasesc locul si asta ma face sa ma simt de multe ori nesigur pe mine. De exemplu o chestie foarte urata e ca , daca am o prietena..am un cacat dintr-asta pe creier care ma tot face sa ma gandesc cum 10 ani in viitor..cum o sa fie relatie mea cu ea peste 10 ani , si nu-mi place deloc chestia asta pentru ca incep sa devin prea previzibil si nu ma bucura deloc asta pentru ca totusi sunt in zodia pesti , iar nativii din pesti de obicei sunt imposibil de incadrat in niste sabloane(nu ca as crede asa de mult in chestiile astea astrale dar eu chiar ma regasesc in descrierea zodiei pesti). Am ajuns atat de previzil incat ma gandesc cu 2 zile inainte de o petrecere daca se merita sa ma duc sau nu, si la naiba sunt si eu student...acum e momentul cand ar trebui sa profit de petrecerile astea.Dar sa revin la chestia cu iubitele , mie de fel imi plac relatiile de lunga durata ( cele in care parintii mei cat si a ei sa aiba habar de relatia noastra-e frumos cand te poti duce la prietena ta chiar daca parintii ei sunt acasa) dar tocmai de asa ceva nu am parte acum, si ma cam oftic ca totusi am intalnit destul de multe fete cu care as fi putut avea relatii lungi si frumoase dar ca de obicei am dat cu piciorul sanselor si incep sa ma intreb daca da vina nu e chiar teama de a deveni prea previzibil , desi nu e o legatura chiar atat de mare intre a fi eu previzibil si o relatie lunga. Acum cand au inceput sa apara ''demonii'' regretului si lipsa unui prieten cu care sa impart si eu niste pareri si sa am cui ma descarca, realizez si eu cate sanse am avut si am dat cu piciorul , dar na , acum nu ramane decat sa invat din greselile astea si sa apreciez mai bine ce am langa mine. Cum ziceam am implinit recent 21 de ani si m-am simtit destul de singur de ziua mea. Am avut o petrecere cu vreo 2 zile inainte sa implinesc anii la un concert la care au cantat OCS si m-am distrat foarte bine alaturi de prieteni(ok si acum o sa spuneti ca am scris mai sus ca nu am un prieten/a la care sa apelez cu vreo problema sau parere , dar una e sa ai prietenii mai multi si una e sa ai pe cineva mai apropiat , in adevaratul sens al cuvantului prieten) , dar apoi a venit si ziua mea care a cazut intr-o Luni si nu am facut decat sa stau acasa si beau si eu acolo ceva, chiar daca l-am avut pe taicamiu acasa si au venit niste prieteni de familie , m-am simtit singur....