Crush

Este ciudat cum acelaşi cuvânt pentru sentimentul de dezamăgire poate fi folosit si pentru sentimentul de atracţie.

Cand ai o minte ''curata'' , in sensul ca nu suferi de sentimentul de dezamagire sau de atractie , poti face foarte multe lucruri si ai timp pentru toate lucrurile din lume , dar cum apare unul din aceste sentimente viata ta se schimba foarte mult , fie ca vrei fie ca nu.

Cand te indragostesti de cineva totul incepe sa capete sens in jurul tau , ai o energie in tine care ar putea misca din loc chiar si o planeta moarta , se instaleaza sentimentul de manie in tine fara sa-ti dai seama. Partea proasta aici e ca toata atentia ta se concentreaza asupra unei singure persoane , incepi in mare parte sa-ti ignori prietenii si sa te concentrezi pe acea persoana pe care o placi. Incepi sa ai din ce in ce mai putin timp pentru tine , incepi sa-ti pierzi concentratia asupra lucrurilor pe care le faci zi cu zi si incepi sa visezi mai mult. Sunt foarte multe lucruri care se schimba in momentul in care incepi sa iubesti o persoana si partea proasta e ca tu nu le observi. Chiar daca odata cu partile bune ale acestui sentiment vin si cele rele , suntem mereu in cautarea lui si suntem dependenti de dragoste.

Lucrurile frumoase nu dureaza , inevitabil dupa ce te atasezi de o persoana , ai certitudinea ca la un moment dat o pierzi , intr-un fel sau altul , mai devreme sau mai tarziu , indiferent de circumstante ajungi sa pierzi pe cel drag. Mi-a intrat bine in cap o idee ...Suntem mereu singuri pe lumea asta.....

Cel mai nedrept lucru la sentimentul de dragoste e opusul lui , ura. De cele mai multe ori cand ne despartim de o persoana ii spunem cele mai urate lucruri pe care le-am adunat in timpul relatiei. E ciudat cum de la dragoste treci la ura fara sa-ti dai seama , ajungi sa urasti acea persoana si sa-ti doresti sa n-o fi intalnit niciodata , vrei sa dispara din viata ta dar in acelasi timp o vrei langa tine , nu vrei sa o pierzi si totusi nu ai incotro iar sentimentul asta te face sa-ti pierzi mintile
Dupa ce te descarci si iti spui toate of-urile si jignesti cat mai rau posibil persoana care a fost langa tine si care ti-a spus ca te iubeste , incep sa apara demonii regretului , poate nu imediat dar cu siguranta dupa un timp ajungi sa regreti foarte multe lucruri spuse , nespuse , facute si nefacute.
Daca pe timpul relatiei iti concentrai atentia asupra acelei persoane , acum ajungi singur si ai din ce in ce mai mult timp pentru tine. Culmea este ca iti doresti ca timpul sa treaca cat mai repede pe langa tine si sa o uiti pe acea persoana si totusi ai mai mult timp pentru gandire , mai mult timp sa te macini .
Cu totii am ranit persoane si am fost raniti de persoane si indiferent de situatie , sentimentul de ura se instaleaza in noi si uite asa incepem iar sa ne schimbam comportamentul.

Merita sa ne indragostim ? Parerea mea e ca DA! Viata ar deveni monotona daca nu am trece prin asemenea schimbari .

Despre studentie

Am gasit ceva foarte amuzant pe internet si ma gandeam sa impartasesc cu voi:)) este vorba despre teama pe care o are orice student cand e pe cale sa termine facultatea

Cum iti dai seama ca ai terminat facultatea?
- ai mai multa mancare decat bere in frigider.
- 7:00 este ora la care te trezesti si nu cea la care te duci la culcare.
- iti asculti melodia preferata in lift la serviciu.
- prietenii tai se casatoresc si divorteaza in loc sa iasa la agatat sau la vreo petrecere
- ajungi de la 90 de zile de vacanta la doar 7.
- blugii si puloverul nu mai fac parte din garderoba ta.
- rudele mai in varsta incep sa spuna bancuri deochiate in prezenta ta.
- MTV nu mai reprezinta prima sursa de informatie.
- te duci la farmacie pentru algocalmine si ulcerotrat in loc de prezervative si teste de sarcina.
- mananci intr-adevar Break-fast la ora micului dejun.
- N-o sa mai beau atat in viata mea !! este inlocuit cu ...nu mai rezist cum rezistam alta data
-peste 90% din timpul petrecut in fata calculatorului este intr-adevar munca.

Consider ca cea mai frumoasa latura a studentiei e cea a libertatii...perioada in care faci cam tot ce-ti trece prin cap. Desigur ca si liceul iti ofera o mica democratie dar nu cred ca se aseamana una cu cealalta. Liceul , dupa parerea mea , este perioada in care incerci sa-ti gasesti o personalitate si treci prin foarte multe schimbari si cand il termini , in cele mai multe cazuri , nu stii exact ce o sa devii chiar daca te inscrii la o facultate si iti propui sa o urmezi. Ajungi in primii ani de facultate sa te gandesti ca...poate facultatea inceputa nu e chiar drumul pe care l-ai fi dorit.
De exemplu la facultatea la care sunt eu inscris primii doi ani sunt oarecum la fel pentru toti si din anul 3 iti alegi specializarea. Consider ca abia atunci e momentul in care trebuie sa tragi linie si dupa ce pui in balanta optiunile...sa-ti pui mainile in cap si sa zici...cacat...asta o sa devin. Pana atunci..chiar daca nu mai este mult :)) trebuie sa ma bucur de viata de student. Era frumos la liceu...dar tot mai frumos e la facultate! chiar daca ai restante...daca ai profesori care nu iti pot retine numele...daca ai cursuri de la 8-20...daca ai putini bani in buzunare...daca ai de facut zeci de proiecte de rahat...daca dai examene duminica la ora 8.........nimic nu se compara ..ca petrecerile din camin/pub.....ca somnul pe de amiaza in ultima banca a amfiteatrului...ca explozia de fericire care se vede in ochii tai cand ai luat un 5...ca rapiditatea cu care iti dicteaza cheliosii de la catedra amfiteatrului ...ca desenele cat un bob de orez facute in josul tablei...ca SFARSIREA SESIUNII.

Bun vs Rau

Nu inteleg niciodata deciziile unei fete/femei. Ce anume nu inteleg este de ce femeile prefera barbatii ''rai'' , intotdeauna preferatii sunt cei care reusesc sa le enerveze si chiar sa le spuna lucruri urate . Spun asta chiar din proprie experienta. Uneori spuneti ca barbatii sunt niste porci , dar poate ca suntem asa din cauza voastra , dorinta asta ciudata a voastra de a fi enervate ne-a facut oarecum sa ne adaptam conditiilor voastre. Poate nu am dreptate in ce zic aici dar culmea este ca mereu cand am fost indiferent si nu ma implicam niciodata intr-o relatie...tipa ajungea sa sufere dupa mine..si bineinteles si invers , cand m-am implicat eu si m-am comportat frumos cu fata , deodata nu mai eram bun .Va plictisiti repede de un baiat care va face toate mofturile si care va trateaza ca atare.. si mereu l-ati gasit bun pe cel care v-a facut sa plangeti . La noi cred ca e tocmai invers..nu o sa auziti niciodata un baiat care sa spuna ca s-a despartit de prietena lui ca era prea cuminte..sau ca ii spunea prea multe lucruri dragute. Noi mai mereu ne despartim de o fata cand comportamentul ei devine prea indiferent sau cand simtit ca devin dezinteresate.
De ce mereu dupa o ''iubire'' mare , dupa o relatie mai lunga si dupa ce i-ai zis unei persoane ca o iubesti...mereu ajungi sa rupi relatia prin a spune cele mai urate lucruri despre persoana respectiva? foarte rare sunt cazurile in care dupa o relatie se mai tine o prietenie..si cand zic prietenie nu zic in sensul de a da cate un mesaj de sarbatori in care sa-i spui acolo sarbatori fericite sau sa mai schimbi 2-3 cuvinte pe messenger , nu prea o sa vezi 2 persoane care s-au despartit dupa o relatie sa tina o legatura stransa si sa-si vorbeasca la fel de des ca inainte. E putin cam ciudat cate lucruri urate iti poate spune aceeasi persoana care cu ceva timp in urma spunea ca te iubeste.

Primul meu blog si prima mea postare!

Nu am nici cea mai mica ideea cum sa formulez si eu aici un post pe blog. Nu mi-am facut un blog doar pentru a fi in rand cu lumea sau pentru a incerca sa par un tip interesant care are lucruri bune de zis , m-am gandit doar sa incerc metoda asta sa-mi spun si eu cateodata ''of-urile''.Cred ca ce m-a impins cel mai mult sa fac lucrul asta e oarecum lipsa unui prieten/a cu care sa am discutii mai apropiate sau sa am cui cere o parere despre ceva.Recent am implinit 21 de ani si cred ca o sa incerc sa vorbesc despre asta pentru inceput, mai ales ca intrebarea multor persoane a fost :''Cum te simti la 21 de ani?''. Mda...cu totii stim ca e o varsta frumoasa , o varsta a studentiei si a chefurilor continuie , doar ca eu am prostul obicei sa vad mereu partea proasta a lucrurilor. Pentru mine implinirea a 21 de ani a venit cu un oarecare soc, din ce in ce mai des am senzatia ca am ajuns la o varsta in care trebuie sa-mi fac o lista cu niste responsabilitati oarecum mari si mereu cand iau o decizie gandesc putin in viitor.O influenta mare cred ca o are si facultatea , unde toti profesorii deja te percep ca pe un om in toata firea si oarecum asa si este, sunt in anul 2 si asta inseamna ca mai am inca alti 2 ani si termin facultatea , ce naiba o sa fac atunci? deja vine timpul cand iti trebuie un job si sa te gandesti naibii ce o sa faci mai departe, ma rog mai este si optiunea sa fac un master care ar mai prelungi un pic viata de student , dar tot nu ar mai fi la fel pentru ca nu poti sta cu mana in fund si trebuie sa iti gasesti si ceva de lucru in timp ce faci masterul.Cred ca sunt destul de speriat de gandul asta si cateodata ma face sa o iau razna un pic , nu stiu exact ce ar trebui sa fac , sa iau foarte in serios varsta pe care o am si sa ma gandesc si pentru ziua de maine ce o sa fie sau sa incerc sa mai raman cu un comportament adolescentin?Eu cred ca cel mai bine e sa le combin pe amandoua, dar cateodata cand incerc asta simt ca nu-mi gasesc locul si asta ma face sa ma simt de multe ori nesigur pe mine. De exemplu o chestie foarte urata e ca , daca am o prietena..am un cacat dintr-asta pe creier care ma tot face sa ma gandesc cum 10 ani in viitor..cum o sa fie relatie mea cu ea peste 10 ani , si nu-mi place deloc chestia asta pentru ca incep sa devin prea previzibil si nu ma bucura deloc asta pentru ca totusi sunt in zodia pesti , iar nativii din pesti de obicei sunt imposibil de incadrat in niste sabloane(nu ca as crede asa de mult in chestiile astea astrale dar eu chiar ma regasesc in descrierea zodiei pesti). Am ajuns atat de previzil incat ma gandesc cu 2 zile inainte de o petrecere daca se merita sa ma duc sau nu, si la naiba sunt si eu student...acum e momentul cand ar trebui sa profit de petrecerile astea.Dar sa revin la chestia cu iubitele , mie de fel imi plac relatiile de lunga durata ( cele in care parintii mei cat si a ei sa aiba habar de relatia noastra-e frumos cand te poti duce la prietena ta chiar daca parintii ei sunt acasa) dar tocmai de asa ceva nu am parte acum, si ma cam oftic ca totusi am intalnit destul de multe fete cu care as fi putut avea relatii lungi si frumoase dar ca de obicei am dat cu piciorul sanselor si incep sa ma intreb daca da vina nu e chiar teama de a deveni prea previzibil , desi nu e o legatura chiar atat de mare intre a fi eu previzibil si o relatie lunga. Acum cand au inceput sa apara ''demonii'' regretului si lipsa unui prieten cu care sa impart si eu niste pareri si sa am cui ma descarca, realizez si eu cate sanse am avut si am dat cu piciorul , dar na , acum nu ramane decat sa invat din greselile astea si sa apreciez mai bine ce am langa mine. Cum ziceam am implinit recent 21 de ani si m-am simtit destul de singur de ziua mea. Am avut o petrecere cu vreo 2 zile inainte sa implinesc anii la un concert la care au cantat OCS si m-am distrat foarte bine alaturi de prieteni(ok si acum o sa spuneti ca am scris mai sus ca nu am un prieten/a la care sa apelez cu vreo problema sau parere , dar una e sa ai prietenii mai multi si una e sa ai pe cineva mai apropiat , in adevaratul sens al cuvantului prieten) , dar apoi a venit si ziua mea care a cazut intr-o Luni si nu am facut decat sa stau acasa si beau si eu acolo ceva, chiar daca l-am avut pe taicamiu acasa si au venit niste prieteni de familie , m-am simtit singur....